Copil de o vreme’s Weblog

Seamana cu logoul windowsului. Stiu. Where do you want to go today?

Da aici e vorba despre mine.

Ma trezesc si holbandu-ma in jurul meu. Vine intrebarea: ce p*** mea fac azi?

Si al dracu continua lupta intre memorie si libertate: Pot fi ca ieri da.. ieri ceva nu mi-a placut la mine.. Sau pot fi oricum altfel. Da bine bine am inteles. Azi nu-s ca ieri. Punct. Asta stiu.  Na acuma-i. Inventeaza-te Cristi. Ce dracu sa mai inventez? (O intrebare demential de frumoasa prin umorul ei)  Nu  inventez nimic.

Deschid ochii mari si las sa vina gandurile frumoase. Ideile mele despre corbi. Despre scari. Bulevarde pentru mine. Orase pe care le stiu si nu le-am simtit si vreau sa le simt. Casa Batlo.. ce frumos sa stai sa privesti cum munca atator oameni iti vorbeste si te iscodeste. Si cainele ala crem… Imi pare rau ca va las acum dar trebuie sa plec. Vreau sa hranesc un caine pe care ma gandesc sa-l adopt de pe strada.

Semnat: Noua perspectiva asupra mea – valabilitate: o zi.

Aici vreau sa zic despre visele cu ochii deschisi.

Dorintele interne ale omului. Alea ale tale in care  stai si te vezi mergand pe un bulevard pavat cu marmura din Edinburgh. Si chiar daca iubesti multe fiinte in visul asta.. nu incluzi din prima alte persoane. Ele vin dupa aia. Sau sunt dupa un copac

And searching continues…

Cateva o sa ramana pana cand se vor indeplini.. Si se vor. Ele urla vesnic din inimioara ca exista.

Vai cat iubesc visele care stiu sa urle. Le dai viata si gata odata ce au prins-o te sacaie pana cand le indeplinesti si atunci ele devin multumite si te vor iubi mult.

Acum imi indeplinesc un vis.

Da. Acum nu mai urla.

O sa-mi ascult urmatorul urlet. Ele urla ca nu sunt auzite.. Ascult..